A fost un an fără Festivalul Enescu, în care instituțiile muzicale din România au încercat să iasă din mediocritate și au reușit în bună măsură. Topul care urmează este unul foarte subiectiv, din mai multe motive. În primul rând, pentru că am ratat o serie de evenimente despre care am auzit și citit apoi că au fost de bună calitate. De exemplu, nu am fost la Festivalul Orchestrelor Radio. Apoi, stagiunea de operă din România a însemnat pentru mine doar București și Iași, nu am apucat să văd nimic de la Cluj sau de la Timișoara. Pe de altă parte, acesta este un blog, drept urmare, clasamentul care urmează este mai degrabă o combinație de criterii de evaluare a unui moment muzical trăit pe viu cu un fel de electrocardiogramă personală a emoțiilor induse de aceleași momente.
Dincolo de aceste precizări, lista rămâne deschisă și supusă comentariilor.
Vezi articolul original 1.272 de cuvinte mai mult
operatiunispeciale 
Lasă un comentariu