operatiunispeciale

L-am prețuit enorm. Poate că era și nostalgia lecturilor mele din „Secolul 20”. Un aristocrat al cuvintelor, un umanist într-o epocă mașinistă, oarecum pretențios în exprimare, cetățean al culturii, Dan Hăulică a reprezentat pentru mine un reper dar și un partener în diverse proiecte artistice.

Mă simțeam mândru însoțindu-l la UNESCO, ascultându-l la Sorbona, sau la vernisaje de pictură.

Am construit împreună. Uneori l-am apărat. În iunie 2012, a considerat că este rândul său să mă apere, atunci când mulți mă considerau un paria.

Redau textul pe care l-a publicat în „România literară” în acele zile în care rănile mele nu voiau să se cicatrizeze.

Dumnezeu să-i ierte greșelile și să-i aducă liniște și împăcare.

“Visul lui Adrian”

Guest post – Dan HĂULICĂ, Președinte de Onoare al Asociatiei Internaționale a Criticilor de Arta
Text publicat în România literară, numărul 27/6 iulie 2012

AIte fulgurații îmi asediază, iată, memoria,
cînd invoc…