La 20 iulie, Adrian Păunescu ar fi împlinit 71 de ani. Din păcate, în toamnă, vor fi trecut deja patru ani de când el nu mai este printre noi. Mi-este dor de vocea lui, de felul în care, prin câteva cuvinte, reușea să ajungă la esența gândurilor și sentimentelor noastre.
La acest sfârșit de săptămână, într-o întâlnire cu cei de la comunitatea terapeutică de la Jilava, l-am amintit așa cum l-am cunoscut în 1972, la Festivalul „Primăvara Baladelor”, sau după 1989, în bătăliile politice.
Le-am citit mai multe poezii – despre părinți, despre țară, despre dragoste. Mi s-a părut că aveau ochii umezi. Poate că și eu…
În urmă cu vreo doi ani, le dăruisem – în primul meu stagiu aici – „Biblia” poeziilor sale. N-am mai văzut-o în biblioteca lor. Paradoxal, lucrul ăsta mi s-a părut un omagiu. A rămas însă, într-o ramă, pe peretele celulei lor, poezia pe…
Vezi articolul original 16 cuvinte mai mult
operatiunispeciale 
Lasă un comentariu